crámură (-ri), s. f. – Larmă, zgomot, hărmălaie. Sl. (bg.) kramola (DAR). Pascu, Lat., 257, propunea lat. carmula „revoltă”; puțin probabil. Vezi definitia »

JAMBÉTĂ, jambete, s. f. Mișcare a calului care constă în ridicarea la orizontală a unui picior dindărăt, calul stând pe loc. – Din fr. jambette. Vezi definitia »

MINAVÉTĂ s. f. v. minavet. Vezi definitia »

pârpăríță, pârpăríțe, s.f. 1. (înv.) cilindru care susține pietrele morii, pus în mișcare de roata de măsele; titirez, prâsnel, crâng. 2. (înv.) piatra alergătoare a morii. 3. mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii, în care intră fusul; gânjei. 4. (reg.) bucată de lemn tare fixată în gaura roții de piatră a râșniței țărănești. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apă tare pune roata în mișcare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergătoare prin cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate; gârlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge făina de sub piatra morii; vrană. 8. (reg.) teică (la moară), ladă pentru făină. 9. (fig.; reg.) gură. 10. (reg.) om flecar, meliță. Vezi definitia »

glídă s.f. (reg.) șir, grup de soldați. Vezi definitia »