boránță (boránțe), s. f. – Limba-mielului (Borago officinalis). – Var. baranță. Ngr. μποράντζα (Bogrea, Dacor., IV, 794). Vezi definitia »

RUTÍNĂ² s. f. substanță chimică de origine vegetală în farmacie ca diuretic, antihemoragic etc. (< fr. rutine) Vezi definitia »

ELECTROANALÍZĂ s.f. Totalitatea metodelor electrochimice folosite în analiza chimică cantitativă. [Pron. -tro-a-. / < fr. électro-analyse]. Vezi definitia »

prelată, prelate s. f. (glum.) 1. rochie. 2. balonzaid. Vezi definitia »

sălbățícă adj. f. (reg.) 1. (despre plante) care a crescut de la sine necultivată; care nu este altoită. 2. (despre animale și păsări) care trăiește în natură nedomesticită, neîmblânzită, sperioasă, temătoare, sfioasă. Vezi definitia »