RĂȚÓI¹, rățoi, s. m. Bărbătușul raței. ◊ Mustăți coada rățoiului = mustăți cu capetele răsucite în spirală. – Rață + suf. -oi. Vezi definitia »

MUȘURÓI¹, mușuroaie, s. n. 1. Moviliță formată din țărâna pe care o aruncă la suprafața solului furnicile, cârtițele etc. când își sapă coridoarele subterane; p. ext. grup de furnici care locuiesc într-un furnicar; furnicar. 2. Grămadă de pământ adunată la rădăcina unor plante pentru a le sprijini, a le feri de vânt, de îngheț sau pentru a le favoriza dezvoltarea. 3. (Urmat de determinări) Grămadă (mică). 4. (Reg.) Ridicătură mică de pământ; movilă, deal. [Var.: (înv. și reg.) moșinói, moșirói, moșorói, moșurói, mușinói, mușirói, mușunói s. n.] – Lat. mus araneus. Vezi definitia »

mihói s.n. (reg.) sărbătoare populară de toamnă, când se serbează patronul oilor. Vezi definitia »

BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei. 3. (Glumeț) Copil. Vezi definitia »

SĂCÓI, săcoaie, s. n. Augmentativ al lui sac. – Sac + suf. -oi. Vezi definitia »