PERCAÍNĂ s. f. Pulbere alba cristalină, inodoră, solubilă în apă, folosită ca anestezic local. – Din fr. percaïne. Vezi definitia »

sîngeápă (-gépe), s. f. – (Mold.) Cinzeacă, vas de formă specială din care se bea rachiu. – Var. sîngeap. Origine îndoielnică. Se consideră în general ca der. de la cinzeacă, datorită unei deformări greu de admis și pe care Candrea o explică drept etimologie populară sau mai curînd o asociere glumeață a lui sînge și apă. Această explicație e mai puțin acceptabilă, deoarece o apropiere nu se poate face decît între sînge și „vin”, ultimul nefiind consumat niciodată în vasul numit sîngeapă. Sl. są sądŭ „vas” (Cihac, II, 3250 nu este probabil, cf. Byhan 332. Pare cuvînt oriental. Vezi definitia »

năprăválă, năprăvále, s.f. (reg.) 1. boală de vite (cu frisoane). 2. vreme rea, cu vijelie. 3. om năprasnic. Vezi definitia »

NURÍSĂ s. f. rezervor suplimentar de combustibil lichid al unui motor cu capacitate mică, putând funcționa și prin cădere. (< fr. nourrice) Vezi definitia »

PEPTIDÁZĂ s.f. Enzimă care descompune peptidele. [< fr. peptidase]. Vezi definitia »