scorburí, pers. 3 sg. scorburéște, vb. IV refl. 1. (înv. și reg.; despre arbori) a se scorboroși, a se găunoșa. 2. (înv.; despre munți) a se umple de văgăuni, râpe, peșteri. 3. (refl.; reg.; despre tencuială; în forma: scorbura) a se coșcovi. Vezi definitia »

MEȘTEȘUGĂRÍ, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar. Vezi definitia »

HAȘÚRI s.f.pl. Grup de linii negre paralele, egale ca grosime și trasate la distanțe egale, reprezentând convențional relieful pe hărți sau secțiuni într-un desen tehnic etc. [Sg. hașură. / < fr. hachures]. Vezi definitia »

BĂLĂUȘERI, com. în jud. Mureș; 5.265 loc. (1991). Vezi definitia »

linciurí, linciurésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se bălăci în apă, stropind. 2. a se spăla cu prea puțină apă. Vezi definitia »