conteneálă s.f. (pop.) încetinire a mișcării; oprire. Vezi definitia »

ANADIPLÓZĂ s. f. reluare a unui cuvânt de la sfârșitul unei unități sintactice sau metrice la începutul unității următoare; geminație, reduplicație. (< fr. anadiplose) Vezi definitia »

năpârcitúră, năpârcitúri, s.f. (reg.) farmec, vrajă. Vezi definitia »

ZĂHÁTĂ, zăháte, s. f. (Mold.) Gard, îngrăditură din bețe împletite cu nuiele și paie. (din ucr. zahata, zagata) Vezi definitia »

PARADÍGMĂ, paradigme, s. f. 1. Totalitate a formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură. – Din lat. paradigma, ngr. parádigma. Vezi definitia »