ríșcă s. f. – Joc de cap sau de pajură cu o monedă. Origine îndoielnică. Scriban indică rus. arešok, gen. areška „nucă”, care nu pare convingător. Poate în loc de *crijcă, din sl. križĭ, sb. križ „cruce”; sau mai probabil, în loc de *rizică › rijcă, cu sensul de „joc de noroc”, cf. rizic. Vezi definitia »

NEGURÍȚĂ, negurițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui negură. Vezi definitia »

SECÚNDĂ s.f. 1. Unitate de timp egală cu a 60-a parte dintr-un minut; timp foarte scurt; moment, clipă. 2. Unitate de măsură pentru unghiuri, egală cu a 3600-a parte dintr-un grad sexagesimal. 3. (Muz.) Interval format din două trepte alăturate ale unei game; treapta a doua de la o treaptă dată. 4. A doua poziție (de apărare) la scrimă. [Pl. -de. / < fr. seconde, cf. lat. secundus]. Vezi definitia »

DETRÉSĂ s.f. 1. Stare sufletească a cuiva care se simte părăsit în nenorocire; desperare. 2. Nenorocire, stare critică. (din fr. détresse) Vezi definitia »

mîță (-țe), s. f. – Pisică. – Megl. mață. Creație expresivă, comună multor idiomuri, cf. it. micio, v. fr. mite, sp. miz(o), germ. Mieze, bg., sb., cr. maca (de unde megl., ngr. μάτσιον, alb. matsë), v. Diez, I, 276; Cihac, II, 190; Meyer 263; Șeineanu, Semasiol., 177; Berneker, II, 1; REW 5557. Der. mîț, s. m. (pisoi); mîțesc, adj. (de pisică); mîțan, s. m. (pisoi, cotoi); mîțește, adv. (ca pisicile); mîțișor, s. m. (creangă de salcie în floare, servește drept ramură de palmier în Dumica Floriilor); mîțos, adj. (capricios). – Din rom. provine mag. móca (Edelspacher 19). Vezi definitia »