HALUCINÓZĂ, halucinoze, s. f. (Med.) Stare patologică caracterizată prin halucinații recunoscute de bolnav ca stări anormale. – Din fr. hallucinose. Vezi definitia »

HELIÓZĂ s.f. Insolație. [Pron. -li-o-. / < fr. héliose]. Vezi definitia »

BRAȚÉTĂ s. f. (Fam.; în expr.) A merge cu cineva (sau a lua pe cineva) la brațetă = a merge cu cineva (sau a lua pe cineva) de braț. – Din it. [a] bracetto (modificat după braț). Vezi definitia »

PÁNĂ s. f. 1. nefuncționare accidentală a unei mașini, a unui autovehicul. ♦ a rămâne în ~ = a fi împiedicat într-o activitate, a se găsi într-o situație (materială) jenantă. 2. poziție a unei nave cu pânze care nu înaintează, având velele orientate invers, astfel încât efectul vântului se anulează. 3. grindă longitudinală rezemată pe elementele transversale de rezistență ale acoperișului. (< fr. panne) Vezi definitia »

nașpetă s. f. fată / femeie urâtă / care arată rău. Vezi definitia »