seci, seciuri, s.n. 1. (pop.) loc defrișat într-o pădure, folosit ca pășune sau ca ogor; curătură, secătură, laz, runc, tăietură. 2. (reg.) pădurice rămasă dintr-o pădure mai mare; ciritei. 3. (reg.) parapet, întăritură din copaci tăiați. 4. (reg.) îngrăditură sau gard din crengi rămuroase; nimăt; gard viu; vreasc, nuia. 5. (pop.) loc îngrădit la stână (uneori acoperit) pentru adăpostirea oilor sau a altor animale; nimăt. Vezi definitia »

bici,prost Vezi definitia »

șoricí, pers. 3 sg. șoricește, vb. IV refl. (reg.; despre frunze) a se chirci, a se zgârci din cauza manei. Vezi definitia »

ESOCI- elem. „știucă” (< fr. ésoci-, cf. lat. esox, -ocis) Vezi definitia »

pistolnicí, pistolnicésc, vb. IV (reg.; despre prescuri) a imprima cu pistornicul semnele rituale. Vezi definitia »