Definita cuvantului bordură
BORDÚRĂ (‹ fr.) s. f. 1. Marginea proeminentă a unui organ de mașină tubular, executată prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Bandă îngustă formată din blocuri de piatră, servind la mărginirea trotuarelor și a refugiilor. 3. Riglă de alamă folosită la tipărirea tabelelor sau la lucrările tipografice de ornamentație. 4. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect etc.; chenar.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bordură
STRÁNĂ, strane, s. f. 1. Fiecare dintre scaunele așezate, în Biserica ortodoxă, la dreapta și la stânga iconostasului, de-a lungul pereților naosului, pe care stau în timpul slujbei credincioșii. 2. Parte destinată cântăreților într-o biserică, unde se află de obicei și un pupitru pentru cărți. – Din sl. strana. Vezi definitia »
scărílă, scăríle, s.f. (reg.) 1. codârla carului sau a căruței; scărigă. 2. pârleaz. Vezi definitia »
SUBTÉMĂ, subteme, s. f. Temă subordonată unei teme principale; diviziune a unei teme. – Sub1- + temă. Vezi definitia »
ILEOCOLÍTĂ s. f. inflamație a ileonului și a colonului3. (< fr. iléo-colite) Vezi definitia »
scenarită, scenarite s. f. (pub., peior.) tendință nejustificată de a vedea în orice acțiune sau măsură a unui for rodul unei conspirații oculte. Vezi definitia »