Definita cuvantului bordură
BORDÚRĂ (‹ fr.) s. f. 1. Marginea proeminentă a unui organ de mașină tubular, executată prin bordurare, turnare, sudare etc. 2. Bandă îngustă formată din blocuri de piatră, servind la mărginirea trotuarelor și a refugiilor. 3. Riglă de alamă folosită la tipărirea tabelelor sau la lucrările tipografice de ornamentație. 4. Fîșie, bandă sau dungă aplicată ca podoabă pe marginea unui obiect etc.; chenar.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bordură
ANAFÓRNIȚĂ, anafornițe, s. f. Vas în care se ține anafura. – Anaforă2 + suf. -niță. Vezi definitia »
MINUNÍCĂ, minunici, s. f. (Rar) Diminutiv al lui minune (3). Vezi definitia »
MAIMÚCĂ, maimuci, s. f. (Reg.) Maimuță. – Din *maimu (< ngr. maimu < tc.) + suf. -ucă. Vezi definitia »
OCARÍNĂ s. f. intrument muzical de suflat, din teracotă sau metal, oval și cu găuri, care scoate sunete asemănătoare cu cele ale flautului. (< ir., fr. ocarina) Vezi definitia »
HIPERFRECVÉNȚĂ, hiperfrecvențe, s. f. (Fiz.) Frecvență corespunzătoare microundelor. – Din fr. hyperfréquence. Vezi definitia »