prií (-iésc, priít), vb. – A conveni, a folosi, a se simți bine. Sl. prijati „a prevedea” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr. prijati „a prospera”. – Der. prielnic, adj. (favorabil); prielnicie, s. f. (amabilitate, blîndețe); neprielnic, adj. (defavorabil); priincios, adj. (favorabil); nepriincios, adj. (potrivnic); priință, s. f. (amabilitate, folosire, prosperitate; profit); nepriință, s. f. (rea-voință); priitor, adj. (favorabil). Vezi definitia »

pogănéții s.m. pl. art. (reg.) numele unei constelații. Vezi definitia »

ninií², pers. 3 sg. nínie și niniéște, vb. IV (reg.; despre țânțari) a bâzâi. Vezi definitia »

a trăi din sudoarea frunții expr. a-și câștiga existența prin muncă. Vezi definitia »

a vorbi în dodii expr. 1. a face afirmații nefondate. 2. a vorbi incoerent / neclar. Vezi definitia »