BĂIÁT, băieți, s. m. 1. Copil de sex bărbătesc. ◊ (Reg.; la pl.) Copii (indiferent de sex). 2. Persoană de sex bărbătesc ieșită nu de mult din vârsta copilăriei; p. ext. adolescent, flăcău. ◊ (Cu nuanță afectivă, despre bărbați mai în vârstă) Bun băiat! 3. Fiu, fecior (al cuiva). 4. (Rar) Servitor, slugă. Băiat la vite. ◊ Băiat de prăvălie = adolescent care învăța negoțul, lucrând într-un magazin; p. ext. vânzător comercial. [Var.: (reg.) băiét s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

ÎNGÂMFÁT, -Ă, îngâmfați, -te, adj. (Adesea substantivat) Care are o părere foarte bună despre sine; încrezut, fudul; vanitos, orgolios, infatuat. – V. îngâmfa. Vezi definitia »

VOALÁT, -Ă, voalați, -te, adj. Acoperit cu un voal (1); ascuns, umbrit. ♦ (Despre glas, sunete) Lipsit de sonoritate și limpezime; stins, estompat. ♦ (Despre negative fotografice) Degradat prin producerea unui voal (2). – V. voala. Vezi definitia »

JURIZÁT adj. v. juriza. [MDN] Vezi definitia »

CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus. Vezi definitia »