Definita cuvantului bornit
BORNÍT (‹ fr. {i}; {s} von Born) s. n. Sulfură dublă de cupru și fier, care conține calcopirită, calcozină și argint formată în faza hidrotermală sau pe cale metasomatică. Are culoare arămie închisă, roșie și cu timpul se acoperă cu o peliculă irizată albastră. Este utilizat ca min. de cupru.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bornit
EMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus) Vezi definitia »
MĂCĂÍT, măcăituri, s. n. Faptul de a măcăi; strigătul caracteristic al raței; măcănit; măcăitură. – V. măcăi. Vezi definitia »
ȚÂRLÂÍT, țârlâituri, s. n. Acțiunea de a țârlâi și rezultatul ei. [Var.: țurluít s. n.] – V. țârlâi. Vezi definitia »
DIJMUÍT s. n. Dijmuire. – V. dijmui. Vezi definitia »
chivernisit Vezi definitia »