PROHÓD, prohoduri, s. n. Slujbă religioasă la înmormântările creștine; p. gener. înmormântare; prohodire, prohodit. ♦ Slujbă religioasă făcută în vinerea Paștilor, în amintirea morții lui Cristos. – Din sl. provodŭ. Vezi definitia »

PERIÓD s.n. 1. V. perioadă. 2. Menstruație. [< fr. période]. Vezi definitia »

INTERNÓD, internoduri, s. n. Porțiune a tulpinii unor plante cuprinsă între două noduri. – Din germ. Internodium, it. internodio (după nod). Vezi definitia »

VOIEVÓD, voievozi, s. m. 1. (În evul mediu) Titlu dat domnilor Moldovei și Țării Românești, precum și guvernatorului Transilvaniei (până în 1571), domn, vodă; p. ext. principe; persoană care avea acest titlu. 2. (Înv.) Comandant de oaste; căpitan. ♦ (În credința ortodoxă, creștină) Căpetenie a cetelor de îngeri. 3. Mai-marele unei cetăți, al unui ținut; guvernator; p. ext. boier de rang mare. 4. Căpetenie a unei cete sau a unui sălaș de țigani. [Var.: voivód s. m.] – Din sl. vojevoda. Vezi definitia »

ANÓD, anozi, s. m. Electrod pozitiv al unei pile electrice, al unui aparat de electroliză etc. – Fr. anode (< gr.). Vezi definitia »