IRITABILITÁTE s. f. 1. însușirea de a fi iritabil. 2. proprietate a materiei vii de a reacționa la stimuli. (< fr. irritabilité, lat. irritabilitas) Vezi definitia »

SUBTILITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este subtil. 2. (De obicei la pl.) Raționament, judecată subtilă. [Cf. fr. subtilité]. Vezi definitia »

șchinéște adv. (înv.) șcheiește (v.). Vezi definitia »

PLANCTÓNTE s. f. pl. Microorganisme animale și vegetale care plutesc la suprafața (sau în apropierea suprafeței) apei, formând planctonul. – Sg. planctont. – Din germ. Planktonten. Vezi definitia »

CAZUALITÁTE s. f. calitatea, starea a ceea ce este cazual (1). (< fr. casualité) Vezi definitia »