Definita cuvantului botanică
BOTÁNICĂ (‹ fr. {i}) s. f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor, cercetînd structura, activitatea vitală și dezvoltarea lor, relații cu mediul, repartizarea lor în spațiu și timp, clasificarea, originea și evoluția lor. Primele consemnări cunoscute despre plante datează din timpul lui Teofrast (c. 372-287 î. Hr.) și Discoride (sec. 1 î. Hr.). Datorită descoperirii microscopului (sec. 17) și dezvoltării metodei experimentale, b. marchează un salt calitativ; în cadrul ei își delimitează aria de cercetare, separîndu-se, o serie de discipline: anatomia și fiziologia plantelor, citologia, geobotanica etc. Dintre cercetătorii români s-au remarcat stolnicul Constantin Cantacuzino (a alcătuit cea mai veche hartă geobotanică de la noi), Tr. Săvulescu, I. Prodan, D. Brândză, A. Borza, E. Pop, E.I. Nyárády.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu botanică
PERICOLÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a peritoneului din jurul colonului. [< fr. péricolite]. Vezi definitia »
táblă s.f. (înv.) grajd pentru caii boierești sau domnești. Vezi definitia »
BLANCHÉTĂ1 s. f. formular tipărit pentru cecuri, telegrame etc. (< germ. Blankett) Vezi definitia »
OXICLORÚRĂ s.f. Combinație a unui corp cu oxigenul și cu clorul. [< fr. oxychlorure]. Vezi definitia »
PIODERMÍTĂ, piodermite, s. f. Nume generic dat inflamațiilor supurative ale pielii, produse de stafilococi și streptococi. [Pr.: pi-o-] – Din fr. pyodermite. Vezi definitia »