SCRÂNTÍ, scrântesc, vb. IV. 1. Tranz. A deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa. ◊ Expr. (Fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși. ♦ Refl. (Despre membre, articulații etc.) A se deplasa de la locul normal. 2. Refl. Fig. A-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni. [Var.: scrintí, (reg.) sclintí vb. IV] – Din sl. krentati „a suci, a întoarce”. Vezi definitia »

pareti Vezi definitia »

BILCIUREȘTI, com. în jud. Dîmbovița, pe Ialomița; 1.917 loc. (1991). Vezi definitia »

BUGIULEȘTI, stațiune arheologică din bazinul Oltețului (azi com. Tetoiu, jud. Vîlcea), unde s-au descoperit resturi fosile villafranchiene și primele urme de activitate conștientă a unor hominizi de pe terit. României datînd de c. 1.000.000-600.000 ani. Vezi definitia »

pircotí, pircotésc, vb. IV (reg.) a piroti, a moțăi. 2. (despre păsări) a sta bleg, a tânji, a boli. Vezi definitia »