Definita cuvantului dominant
DOMINÁNT, -Ă, dominanți, -te, adj., s. f. 1. Adj. Care domină. ♦ (Despre însușiri, factori, trăsături etc.) Predominant, specific, caracteristic. 2. S. f. Trăsătură caracteristică a unei lucrări, a unui proces etc. 3. S. f. (Muz.) Treapta a cincea a modului major și a modului minor; acord compus pe această treaptă. – Din fr. dominant.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu dominant
DILIGÉNT, -Ă adj. Sârguitor, silitor. [< lat. diligens, cf. fr. diligent]. Vezi definitia »
PERIÁNT s.n. (Bot.) Totalitatea învelișurilor florale care înconjură androceul și pistilul florii. [Pron. -ri-ant. / < fr. périanthe, cf. gr. peri – împrejur, anthos – floare]. Vezi definitia »
NEADERÉNT, -Ă, neaderenți, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aderent (după engl. non-adherent). Vezi definitia »
RAMPÁNT, -Ă I. adj. (despre o suprafață) înclinat în rampă. II. s. m. (arhit.) fiecare dintre cele două laturi oblice ale unui fronton, gablu sau lintou. III. s. n. (herald.) însemn animalier reprezentat ridicat pe labele din spate. (< fr. rampant) Vezi definitia »
DETONÁNT, -Ă adj. care poate produce detonație; detonabil. ◊ care poate iniția detonația unui exploziv. (< fr. détonant) Vezi definitia »