ZMEOÁICĂ, zmeoaice, s. f. 1. Personaj feminin fantastic din basme, imaginat ca o femeie uriașă, cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea; zmeoaie (1). 2. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina cilindrică, cu flori albe sau purpurii dispuse în umbele (Laserpitium latifolium). – Zmeu + suf. -oaică. Vezi definitia »

BEGHÍNĂ s. f. călugăriță văduvă sau celibatară, din evul mediu, care, fără a fi pronunțat un jurământ, trăia în mănăstire, constituind confrerii caritative. (< fr. béguine) Vezi definitia »

puțuiálă, puțuiéli, s.f. (reg.) 1. lustruire a încălțămintei. 2. (fig.) ceartă, dojană. Vezi definitia »

TRICLORÚRĂ s.f. Clorură cu trei valențe. [< fr. trichlorure]. Vezi definitia »

GHIONTUIÁLĂ, ghiontuieli, s. f. (Rar) Bătaie. – Din ghiontui (= ghionti) + suf. -eală. Vezi definitia »