CERCETĂTÓR, -OÁRE, cercetători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care cercetează. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință. ◊ Cercetător științific = funcție în cadrul institutelor de cercetări științifice, în laboratoare etc.; persoană care are această funcție. – Cerceta + suf. -ător. Vezi definitia »

MOTOPROPULSÓR s. n. agregat asemănător unui turbopropulsor, care, în loc de turbină, este prevăzut cu un motor cu ardere internă și cel puțin o elice, cuplată cu acesta. (< fr. motopropulseur) Vezi definitia »

SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care supraviețuiește altuia. (< supraviețui + -tor) Vezi definitia »

PREDECESÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care a precedat pe cineva într-o funcție, demnitate etc.; antecesor, precursor. II. s. m. (pl.) strămoși, înaintași. (< fr. prédécesseur, lat. praedecessor) Vezi definitia »

părăduitór, părăduitóri, s.m. (reg. și fam.) risipitor. Vezi definitia »