HEMOTOXÍE s.f. (Biol.) Otrăvire a sângelui. [< fr. hémotoxie]. Vezi definitia »

TRICROMAZÍE s. f. percepere defectuoasă, incompletă a celor trei culori fundamentale. (după dicromazie) Vezi definitia »

ELECTROMETRÍE s.f. Ansamblu de metode folosite pentru măsurarea diferențelor de potențial; potențiometrie. [Gen. -iei. / cf. fr. électrométrie]. Vezi definitia »

CULEGĂTORÍE, culegătorii, s. f. Atelier într-o întreprindere poligrafică în care se efectuează operațiile de culegere a textelor; zețărie. – Culegător + suf. -ie. Vezi definitia »

AUTOTROFÍE s. f. Mod de hrănire specific organismelor autotrofe. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotrophie. Vezi definitia »