DISLOCÁȚIE, dislocații, s. f. (Rar) Dislocare. – Din fr. dislocation. Vezi definitia »

degeneráție (rar) (-ți-e) s. f., art. degeneráția (-ți-a), g.-d. art. degeneráției; pl. degeneráții, art. degeneráțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

ELECTRONOMICROSCOPÍE s. f. metodă modernă de studiere a preparatelor histologice cu ajutorul microscopului electronic. (după fr. électronmicroscopie) Vezi definitia »

OPERÁȚIE s.f. 1. Activitate îndreptată către atingerea unui anumit scop; lucrare, acțiune. 2. Intervenție chirurgicală asupra unui organ sau asupra unui țesut bolnav cu ajutorul unor instrumente speciale. 2. Ansamblu de mișcări strategice ale unei armate. 4. Efectuarea unor tranzacții financiare sau comerciale; înregistrarea acestora într-un registru. 5. (Mat.) Funcție definită pe un produs cartezian, cu valori în alt produs cartezian. ◊ Operație algebrică = operație definită pe un produs cartezian finit. ♦ Executare a unui anumit calcul asupra unuia sau mai multor numere. [Gen. -iei, var. operațiune s.f. / cf. fr. opération, it. operazione, rus. operațiia, lat. operatio]. Vezi definitia »

ASTROGRAFÍE s. f. Ramură a astronomiei care se ocupă cu descrierea stelelor. – Fr. astrographie (< gr.). Vezi definitia »