smiceá, smicéle, s.f. 1. (înv. și reg.) vârf ascuțit al unor obiecte, al unor organe anatomice etc. 2. (reg.) cantitate mică din ceva. 3. (înv.) bucată mică (ruptă sau tăiată) din ceva; fărâmă. 4. (reg.) nume dat unor obiecte cu vârf ascuțit: fus, bețișor, cuțitaș, cuțit. 5. (pop.) ramură tânără, lăstar, mladă, mlădiță. 6. (pop.) ramură de măr sau de păr cu muguri vegetativi. 7. (reg.; la pl.; în sintagmă) sâmcele de ziuă = zori (ale zilei). 8. (reg.) spic subțire de iarbă. Vezi definitia »

Manea Alexandru Nicolae, supra numit „prostul prostilor” Vezi definitia »

panseá (panséle), s. f. – Trei-frați-pătați (Viola tricolor). Fr. pensée, cf. it. pansè, panzèa. Vezi definitia »

Garcea s. invar. (iron.) polițist prost / stupid. Vezi definitia »

rấcea s.m. (reg.) om mic, diform; stârpitură. Vezi definitia »