INSTILATÓR s. n. instrument pentru instilații. (< fr. instillateur) Vezi definitia »

JURĂTÓR, -OÁRE, jurători, -oare, s. m. și f. (Înv și pop.) Persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare. – Jura + suf. -ător. Vezi definitia »

TRANZISTÓR I. s. n. /s. m. dispozitiv electronic din semiconductoare cu trei electrozi care amplifică tensiuni sau curenți electrici. II. s. n. aparat de radio portativ echipat cu tranzistori (I). (< fr. transistor, germ. Transitor) Vezi definitia »

OSTREICULTÓR, ostreicultori, s. m. (Rar) Persoană care se ocupă cu ostreicultura. [Pr.: -tre-i-] – Din fr. ostréiculteur. Vezi definitia »

RECUZITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care procură și păstrează recuzita unui teatru, a unui studio cinematografic. (< germ. Requisiteur) Vezi definitia »