CĂPITÁN, căpitani. s. m. 1. Grad de ofițer superior locotenentului și inferior maiorului; persoană care are acest grad. ◊ (Mar.) Căpitan-locotenent = grad corespunzător căpitanului din armata de uscat sau de aviație; ofițer care are acest grad. Căpitan de rangul întâi (sau al doilea, al treilea) = grad corespunzător colonelului (sau locotenent-colonelului, maiorului); ofițer care are acest grad. 2. (Urmat uneori de determinările „de vas”, „de șlep”, „de remorcher”) Comandant al unei nave militare, comerciale sau de pasageri. ◊ Căpitan de port = persoană însărcinată cu conducerea activității unui port sau a unui oficiu portuar. 3. (Înv.) Persoană care comanda o oștire sau o parte a ei; comandant. ◊ Căpitan-pașa = comandantul flotei turcești. ♦ Căpetenie (de haiduci, de hoți etc.). ♦ Căpitan de poștă = administrator al unei poște. 4. (Sport) Jucător care în timpul unei competiții este reprezentantul și conducătorul echipei din care face parte. – Din it. capitano, rus. kapitan. Cf. magh. kapitány. Vezi definitia »

SĂCELEÁN, -Ă, săceléni, -e, s.m., adj. 1. S.m. Persoană născută și crescută în orașul Săcele (din județul Brașov). 2. Adj., s.m. (Locuitor) din orașul Săcele. (Săcele (n.pr.) + suf. -ean) Vezi definitia »

HORAȚIÁN, -Ă adj. propriu lui Horațiu; în maniera lui. (< fr. horatien) Vezi definitia »

XILÁN s.n. Polizaharidă care se găsește, alături de celuloză, în celulele lignificate ale lemnului, în paie etc. [< fr. xylane, germ. Xylan]. Vezi definitia »

CASTELÁN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește un castel, care locuiește într-un castel sau care îl îngrijește și îl administrează. – Din lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan. Vezi definitia »