VELÍT s.m. (La romani) Soldat din infanteria ușoară care stătea în fruntea legiunilor sau între cohorte și centurii. ♦ Soldat din armatele napoleoniene cu însărcinări de infanterie ușoară. [Cf. fr. vélite, it. velite, lat. veles]. Vezi definitia »

pielarepít, pielaripíte, s.n. (înv.) himenopter. Vezi definitia »

păncănít, păncănítă, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit, zănatic. Vezi definitia »

CERÍT s.n. Silicat hidratat natural de ceriu. [< fr. cérite]. Vezi definitia »

misít (misíți), s. m. – 1. Agent de schimb. – 2. Intermediar, traficant. Ngr. μεσίτης (Berneker, II, 39; Tiktin), cf. bg., alb. mesit. – Der. misitie, s. f. (ocupația misitului; trafic, mai ales de influență), din ngr. μεσιτία; misiti, vb. (a interveni, a face trafic), din ngr. μεσιτεύω. Vezi definitia »