Definita cuvantului bour
BÓUR (lat. bubalus) s. m. 1. Specie de bovid sălbatic dispărut, socotit strămoșul vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). Ultimele exemplare au existat pînă în sec. 17 în România, Polonia și N Rusiei. 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentînd un cap de bour (1). 3. (Înv.) Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, răufăcătorii etc.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bour
MEGALOZÁUR s. m. dinozaurian care, în mers, se sprijinea pe coadă. (< fr. mégalosaure) Vezi definitia »
BONJÚR2, bonjururi, s. n. (Înv.) Haină la modă pe la jumătatea secolului al XIX-lea. – Din fr. bonjour. Vezi definitia »
páur, páuri, s.m. (reg.) 1. țăran. 2. muncitor agricol care locuiește la oraș. Vezi definitia »
LÍCUR s. n. v. licăr. Vezi definitia »
Mercur Vezi definitia »