Definita cuvantului sută
SÚTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mică. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu sută
BANIÉRĂ, baniere, s. f. (Franțuzism înv.) Drapel militar feudal. ♦ Unitate militară feudală. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. bannière. Vezi definitia »
ÎNVĂLMĂȘEÁLĂ, învălmășeli, s. f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. – Învălmăși + suf. -eală. Vezi definitia »
COȘENÍLĂ s. f. insectă originară din Mexic, care trăiește pe cactuși și din care se extrage carminul. (< fr. cochenille) Vezi definitia »
rîjníță (-țe), s. f. 1. Moară mică în general acționată de un cal pentru a măcina grîu, porumb sau sare. – 2. Mașină mică de mînă pentru rîșnit boabe. – 3. Piuliță, pisălog. – 4. (Arg.) Ceas. – 5. (Arg.) Stomac, pipotă. – 6. (Arg.) Mașinărie. – Var. rîșniță. Sl. žrŭny „moară” (Giuglea, Dacor., V, 769-71), probabil prin intermediul unui dim. žrŭnica, cu metateză, cf. sl. žrŭnuvinica „roată de moară” (Cihac, II, 309). Der. din sl. rąčinica „mîner”, din rąka „mînă” (Tiktin), pare mai dificilă sematic. – Der. rîjni (var. rîșni), vb. (a măcina); rîjnițar, s. m. (vînzător de rîșnițe de cafea). Vezi definitia »
RECIPÍSĂ s.f. Adeverință, dovadă oficială, autentică care confirmă primirea unor acte, a unor telegrame etc. [< fr. récépissé, cf. lat. recepisse – a fi primit]. Vezi definitia »