Definita cuvantului bourdieu
BOURDIEU [burdiö], Pierre (1930-2002), sociolog francez. A studiat procesul transmiterii bunurilor culturale și modul în care integrarea acestora în „habitusuri” (limbaj, de ex.) asigură îndividului un statul determinat în viața socială („Sensul practic”, „Schița unei teorii despre practică”).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu bourdieu
ȘEMINÉU s. n. sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatra larg deschisă; cămin. (< fr. cheminée) Vezi definitia »
SEMIZÉU, semizei, s. m. (Mitol.) Zeitate de rang inferior; erou născut dintr-un zeu și o muritoare sau dintr-o zeiță și un muritor. – Semi- + zeu (după fr. demi-dieu). Vezi definitia »
PERÉU s. n. îmbrăcăminte de piatră, de beton care căptușește un șanț înclinat pentru a împiedica eroziunea sau surparea. (< fr. perré) Vezi definitia »
TUPÉU s.n. 1. Îndrăzneală obraznică; cutezanță, impertinență, nerușinare. II. (Teatru) Șuviță de păr de diferite culori, care se lipește la marginea părului, pe frunte și se piaptănă cu părul propriu. [< fr. toupet]. Vezi definitia »
GOFRÉU, gofreuri, s. n. (Arhit.) Ornament constituit din adâncituri cu conturul pătrat, alăturate și dispuse în șiruri paralele. – Din fr. gaufré. Vezi definitia »