Definita cuvantului brahman
BRAHMÁN, -Ă (‹ fr.) s. n., s. m. și f. 1. Cuvînt sanscrit desemnînd, în gîndirea indiană, absolutul, sufletul universal sau divinitatea impersonală abstractă din care provine tot ce există și din care orice ființă, animal sau plantă, deține o particulă, sufletul individual (ātman). 2. S. m. și f. Membru al clasei sacerdotale considerată cea mai înaltă din cele patru caste principale: avînd ca îndatoriri îndeplinirea sacrificiilor, studiul Vedelor și explicarea lor, binefacerile.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brahman
ALSACIÁN, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Alsacia. ◊ (s. f.) ansamblu de dialecte germanice vorbite în Alsacia. II. adj. lup ~ (și s. m.) rasă de câini de pază, de talie mare. (< fr. alsacien) Vezi definitia »
GENETICIÁN, -Ă, geneticieni, -e, s. m. și f. Specialist în genetică. [Pr.: -ci-an] – Din fr. généticien. Vezi definitia »
CABANATUAN, oraș în Filipine, în ins. Luzon, la N de Manila; 170,9 mii loc. (1989). Nod rutier. Centrul celei mai mari zone de cultură a orezului din țară. Ind. alim. Vezi definitia »
SAMARITEÁN, -Ă, samariteni, -e, s. m. și f. 1. Persoană aparținând unei populații din provincia palestiniană Samaria, provenită din amestecul evreilor antici cu coloniști aduși de cuceritorii asirieni, și care a constituit principalul nucleu etnic al statului antic Israel. 2. Om milos; binefăcător. [Var.: samarineán, -ă s. m. și f.] – Din fr. samaritain. Vezi definitia »
LICHIDIÁN, -Ă adj. de natură lichidă. (< fr. liquidien) Vezi definitia »