CÚVĂ s. f. 1. recipient de forme și dimensiuni variate, în operații tehnice sau de laborator. 2. partea superioară a unui furnal. 3. șant de fier sau de beton în care se instalau piesele de artilerie. (< fr. cuve) Vezi definitia »

VASCULARÍTĂ s. f. angeită; vasculită. (< fr. vascularite) Vezi definitia »

sípcă, sípce, s.f. (reg.) 1. portțigaret. 2. horn. Vezi definitia »

privítă, privíte, s.f. (înv. și reg.) 1. nuia flexibilă, răsucită, cu care se leagă o sarcină de lemne, de fân. 2. numele mai multor obiecte, piese, părți ale unor unelte, construcții etc. (de lemn sau de metal) care au, în general, rolul de a fixa, de a lega (cele două nuiele puse cruciș la plasa crâsnicului; grebla ramei metalice pentru pescuitul scoicilor; prinzătoare de păsări; nuia pentru lărgirea mațelor de porc; băț pus peste varză în butoi; stinghia din coteț pe care se urcă găinile; piesă metalică ce îmbracă partea de jos a leucii carului; inel de fier sau lanț scurt care leagă două tânjale; nuiele de salcie care fixează, la roata morii, aripile de colaci). 3. partea inferioară a tocului unei ferestre la casele țărănești. 4. etajeră mică. Vezi definitia »

ORNITOFÁUNĂ s.f. Totalitatea păsărilor dintr-o regiune, dintr-o epocă geologică. [Pron. -fa-u-. / et. incertă]. Vezi definitia »