Definita cuvantului albuș
ALBÚȘ, albușuri, s. n. 1. Substanță albă-transparentă, compusă în cea mai mare parte din albumină, care înconjură gălbenușul oului de pasăre. 2. (Rar) Albul ochiului; sclerotică. – Din alb2 + suf. -uș.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu albuș
cloș (clóșuri), s. n. – Ciucure, franj. Fr. cloche „clopot” (sec. XVIII). Nu este înv., cum presupune DAR; continuă să fie folosit ca termen de croitorie. Vezi definitia »
POTERÁȘ, poterași, s. m. Persoană înarmată care făcea parte dintr-o poteră. [Var.: (reg.) potiráș s. m.] – Poteră + suf. -aș. Vezi definitia »
coldúș (-și), s. n. – Cerșetor. – Var. culduș, coldan. Mag. koldus (Cihac, II, 494; DAR; Gáldi, Dict., 118). În Trans. și Bucov. – Der. coldui (var. culdui), vb. (a cerși, a cere de pomană), din mag. koldulni; coldănesc, adj. (de cerșetor). Vezi definitia »
BAȘ1- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baș. Vezi definitia »
POȘTÁȘ, poștași, s. m. 1. Factor poștal; poștar. 2. (Înv.) Surugiu la o trăsură de poștă1. [Var.: (rar) postáș s. m.] – Poștă1 + suf. -aș. Vezi definitia »