Definita cuvantului alcătui
ALCĂTUÍ1, alcătuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A face, a construi, a înjgheba; a compune, a întocmi, a concepe. ♦ Refl. A lua ființă, a se forma. 2. A forma împreună; a constitui. Alcătuiau un fel de familie mare (REBREANU). ♦ Refl. A fi format, a consta din... Auditoriul se alcătuia din dame bătrâne (NEGRUZZI). 3. (Pop.) A strânge, a aduna; a aranja. ♦ A face, a încheia un legământ. – Magh. alkötni.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu alcătui
a nu fi în apele lui expr. a nu se simți bine; a fi indispus. Vezi definitia »
pânzuí, pânzuiésc, vb. IV (reg.) 1. a înfășura pe cineva în pânză mortuară. 2. (despre nave) a prinde, a fixa pânza pe catarg. 3. a oțeli (o secure, un topor). Vezi definitia »
ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV. Tranz. (Mold.; Var.) Zbihui. [ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zghihuiésc, imperf. 3 sg. zghihuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zghihuiáscă] (din zbeg; cf. zbigui) [morf. DOOM] Vezi definitia »
NĂDĂJDUÍ, nădăjduiesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A avea speranța sau convingerea că ceea ce dorești este realizabil, a crede că cele dorite se vor îndeplini; a spera. [Var.: (înv.) nădejduí vb. IV.] – Nădejde + suf. -ui. Vezi definitia »
HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. Intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruță, când se rostogolește un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. Refl. (Reg.) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. [Var.: huluí, uruí vb. IV] – Formație onomatopeică. Vezi definitia »