Definita cuvantului alegație
ALEGÁȚIE, alegații, s. f. (Jur.) Faptul de a alega2; invocare a unei teorii sau păreri ca dovadă sau scuză spre întărirea unei afirmații făcute. [Var.: (înv.) alegațiúne s. f.] – Fr. allégation (lat. lit. allegatio, -onis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu alegație
ELECTROTIPÍE s. f. Reproducere de gravuri cu ajutorul electrolizei. – Din fr. électrotypie. Vezi definitia »
PIELOLITOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere chirurgicală a bazinetului pentru extragerea calculilor. [Gen. -iei. / < fr. pyélolithotomie]. Vezi definitia »
TEOCRAȚÍE, teocrații, s. f. Formă de guvernământ caracteristică lumii antice, în care autoritatea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de preoți; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [Pr.: te-o-] – Din fr. théocratie. Vezi definitia »
AFIXÁȚIE s. f. atașare a unui afix. (< engl. affixation) Vezi definitia »
HIEROGAMÍE s. f. împreunare a unui zeu cu o zeiță sau a două principii de sex opus, care figurează într-un mare număr de religii. (< fr. hiérogamie) Vezi definitia »