OFIȚERÁȘ, ofițerași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui ofițer. – Ofițer + suf. -aș. Vezi definitia »

CODÓȘ, -OÁȘĂ, codoși, -oașe, s. m. și f. (Peior.) 1. Persoană care mijlocește prostituția; proxenet. 2. Codiță (2). – Din tc. kodoș. Vezi definitia »

LUNTRÁȘ, -Ă, luntrași, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o luntre; vâslaș, năier, barcagiu. – Luntre + suf. -aș. Vezi definitia »

MARȘ, (1, 2, 3) marșuri, (4, 5) interj. 1. S. n. Mers, deplasare a unei unități militare sau a unui grup organizat (într-o anumită formație). ◊ Marș forțat = marș executat cu o viteză sporită față de cea normală. ♦ (Înv.) Distanță parcursă de o unitate militară în 24 de ore. ♦ Acțiune militară viguroasă îndreptată asupra unui obiectiv. ♦ Probă atletică de mers rapid pe distanțe lungi. ♦ P. gener. Deplasare, drum, cursă (obositoare). 2. S. n. Compoziție muzicală puternic ritmată, care adesea reglează cadența pasului unei formații, a unui cortegiu etc. 3. S. n. Compoziție literară în versuri, scrisă spre a fi cântată pe o arie de marș (2). 4. Interj. Cuvânt cu care se comandă pornirea unei unități militare sau a unui grup organizat. 5. Interj. Cuvânt cu care se gonește un câine sau, p. gener., un om. – Din fr. marche, germ. Marsch. Vezi definitia »

aldămáș (-șúri), s. n. – Cinstire, băutură oferită după încheierea unei tranzacții. Mag. áldomás „cinstire”, de la áldani „a binecuvînta” (Cihac, II, 475; Berneker 27; Gáldi, dict., 86); cf. rut. odomaš „dar, cadou”, sb. aldumaš „salariu”, slov. aldomaš „salariu”. – Der. aldămășar, s. m. (Trans., persoană care are dreptul la o cinste). De la áldani există în Trans. a aldui, vb. (a binecuvînta), alduială, s. f. (binecuvîntare), cf. Gáldi, Dict., 100. Vezi definitia »