BRATU, Gheorghe (1881-1941, n. București), matematician și astronom român. Prof. univ. la Cluj. Contribuții în teoria ecuațiilor integrale, a mecanicii firului, precum și în calculul pozițiilor stelare și planetare. Vezi definitia »

BANTÚ / BÁNTU s.n. Populație negridă din Africa ecuatorială și de sud. ◊ limbi ~ = familie de limbi negro-africane cu structură gramaticală și lexic, apropiate. (<fr. bantou) Vezi definitia »

IMPROMPTU EMPROMTü/ s. n. 1. (muz.) piesă instrumentală cu caracter improvizatoric (pentru pian), în formă de lied. 2. improvizație poetică. (< fr. impromptu) Vezi definitia »

BOTEZATU, Petre (1911-1981, n. Dorohoi), filozof și logician român. Prof. univ. la Iași. Lucrări de logică formală și simbolică („Schiță a unei logici naturale. Logică operatorie”, „Valoarea deducției”, „Constituirea logicității” – postum). Vezi definitia »

tu interj. – Imită sunetul unui instrument de suflat. Creație expresivă, proprie limbajului copiilor; se folosește mai ales cu reduplicare, cf. bu(bui), du(dui), hu(hui). – Der. tutoi, s. n. (Trans., bucium); tutui, vb. (a suna din bucium; a scoate afară, a goni), pentru al cărui dublu sens cf. dudui; tutelcă, s. f. (Olt., fluier, flaut); tuturez, s. n. (Trans., bucium mic); tutuc, s. n. (lemn, scurtătură), în Olt. și Banat, poate prin contaminare cu butuc (după Bogrea, Dacor., I, 290, din tc. tutuk „obstacol”); tutuluș, s. m. (Munt., lemn, trunchi). Vezi definitia »