Definita cuvantului alternanță
ALTERNÁNȚĂ, alternanțe, s. f. Revenire prin alternare. ♦ Variație a vocalelor sau a consoanelor într-un cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie, folosită de limbă pentru a diferenția diversele forme gramaticale sau derivatele unui cuvânt. – Fr. alternance.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu alternanță
CLUJEÁNCĂ, clujence, s. f. Femeie născută și crescută în municipiul Cluj-Napoca sau în județul Cluj. ♦ Locuitoare din municipiul Cluj-Napoca sau județul Cluj. – Clujean + suf. -că. Vezi definitia »
otóșcă s.f. (reg.) țuică slabă care curge la urmă de tot din cazan. Vezi definitia »
LEÁFĂ2, lefuri, s. f. 1. Salariu. Soldă pe care o primesc soldații mercenari. ◊ Expr. În leafă = ca mercenar. [Pl. și: lefi] – Din tc. ulûfe. Cf. scr. (u)lefa, bg. lefe. Vezi definitia »
teáră (-éri), s. f. – Urzeală depănată pe sul. – Var. Mold. tară. Mr. teară „caimac”. Lat. tēla (Burlă, Conv. lit., XIV, 281; Pușcariu 1724; REW 8620), cf. it., prov., cat., sp. tela, fr. toile. Der. din per. tär „fir, fibră” (Lokotsch 2022) nu pare probabilă. Vezi definitia »
CONTRAINSULÍNĂ s. f. hormon diabetogen al hipofizei. (< fr. contre-insuline) Vezi definitia »