cățeá (cățéle), s. f. – 1. Femela cîinelui. – 2. Nume dat unui joc de copii. – 3. Dans tipic. – 4. Prostituată, femeie de moravuri ușoare. – 5. (Arg.) Gură. – Mr., megl. cățăuă, cățao. Lat. catella, cf. cățel. Vezi definitia »

încorcioveá adj. (reg.; despre nuiele) mlădioasă, flexibilă. Vezi definitia »

DESPERECHEÁ, desperechez, vb. I. Tranz. 1. A despărți, a desface două elemente, lucruri, ființe etc. care formează o pereche. 2. A scoate o parte dintr-o serie de lucruri care alcătuiesc o totalitate; a descompleta. – Des¹- + [îm]perechea. Vezi definitia »

originea lingvistica Vezi definitia »

șpirlicheá vb. I (reg.; în loc. vb.) a o șpirlichea = a pleca repede (și pe neobservate). Vezi definitia »