Definita cuvantului altoi
ALTÓI1, (2) altoaie, s. n. 1. Altoire. 2. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – (1) Postverbal al lui altoi, (2) magh. oltvány.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu altoi
ȚOI2, țóiuri, s. n. ~ (din (și variantă curentă pt.) puțoi [puță + suf. augm. -oi], ca formă abreviată, din motive de bună-cuviință) Vezi definitia »
ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy. Vezi definitia »
popânzói, popânzói, s.m. (reg.) 1. șoarece. 2. (adv.) ca un popânzoi; în picioare, drept și nemișcat. 3. sperietoare de păsări. 4. om leneș. 5. (fig.) față grasă, umflată. Vezi definitia »
PREPELIȚÓI, prepelițoi, s. m. (Reg.) Bărbătușul prepeliței. – Prepeliță + suf. -oi. Vezi definitia »
REALTOÍ, realtoiesc, vb. IV. Tranz. A altoi2 încă o dată o plantă la care primul altoi nu s-a prins. [Pr.: re-al-] – Re1- + altoi2. Vezi definitia »