Definita cuvantului altoi
ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare, în scopul de a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Magh. oltani.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu altoi
BOI2, boiuri, s. n. (Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din tc. boy. Vezi definitia »
fărșingói, fărșingói, s.m. (reg.) fărșangar. Vezi definitia »
HARTOÍ, hartoiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da la o parte, a cârmi din drum carul, sania etc. ♦ Refl. (Despre sănii) A aluneca într-o parte. [Var.: hartuí vb. IV] – Din magh. fartolni. Vezi definitia »
MĂTURÓI, măturoaie, s. n. Augmentativ al lui mătură (1); mătură mare; spec. mătură de nuiele (folosită la țară); târn1. – Mătură + suf. -oi. Vezi definitia »
ciocorói, ciocoroáie, s.n. (reg.) cârlig de fier cu coadă de lemn, cu care se prind lemnele plutelor. Vezi definitia »