Definita cuvantului altoi
ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare, în scopul de a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Magh. oltani.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu altoi
speriói, -oáie, s.m. și f. (reg.) duh necurat care provoacă spaima. Vezi definitia »
săpói, săpoáie, s.n. (pop.) 1. sapă mare. 2. săpăligă mare. 3. cazma. 4. târnăcop. 5. ghionoi (târnăcop a cărui lamă metalică este ascuțită la un capăt și în formă de ciocan la celălalt). 6. unealtă cu care se fac găuri în pământ pentru diverse semănături sau pentru înfipt aracii la vie; chitonag. Vezi definitia »
SUBTÓI, subtoaie, s. n. (Reg.) Grindă groasă de lemn care susține o construcție, în special pereții unei case. – Din subt + suf. -oi. Vezi definitia »
păpușói2, păpușoáie, s.n. (reg.) 1. loc plantat cu porumb; porumbiște. 2. sperietoare de păsări; momâie. 3. (art.) numele unui dans popular executat de fete și băieți. Vezi definitia »
NORÓI1, noroaie, s. n. 1. Pământ amestecat cu apă și muiat; glod, tină; loc, teren cu un asemenea pământ. ◊ Noroi de sapă (sau de foraj, de sondă) = fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă. 2. Fig. Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat; caracter, atitudine josnică, nedemnă; decădere morală; mediu decăzut, viciat. ◊ Expr. A împroșca pe cineva cu noroi sau a zvârli cu noroi în cineva = a calomnia, a defăima pe cineva. – Din bg. naroj. Vezi definitia »