PUSTIÍ, pustiesc, vb. IV. 1. Tranz. A preface locuri fertile sau populate în locuri pustii; a devasta. 2. Refl. (Pop.) A se refugia, a se izola; a pribegi. 3. Tranz. A părăsi pe cineva sau ceva, a lăsa pustiu. – Din pustiu. Vezi definitia »

serii de cuvinte diferite ca inteles de la cuvantul carte Vezi definitia »

bijuterii s. f. pl. (deț.) lanțuri. Vezi definitia »

a avea plămânii făcuți sită expr. (deț., înv.) a fi bolnav de tuberculoză Vezi definitia »

odăjdii s. f. pl. (iron.) uniformă militară. Vezi definitia »