ELENÍSM s.n. 1. Etapă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânire romană. 2. Expresie specifică limbii eline. [Pl. -me, var. helenism s.n. / < fr. hellénisme]. Vezi definitia »

LANCASTERIANÍSM s. n. sistem de a preda materiile de studiu cu ajutorul elevilor mai avansați, folosiți ca monitori în clasele mai mici. (< fr. lancastérianisme, engl. lancasterianism) Vezi definitia »

MANILOVÍSM s. n. atitudine pasivă, placidă față de realitate, care duce la o viață deșartă. (după rus. manilovșcina) Vezi definitia »

PIETÍSM s. n. doctrină ascetică protestantă, care promovează respectarea riguroasă a practicilor religioase, pietatea și misticismul. (< fr. piétisme) Vezi definitia »

ASPERMATÍSM s. n. imposibilitate de producere și evacuare a lichidului seminal; sterilitate cauzată de lipsa seminței bărbătești. (< fr. aspermatisme) Vezi definitia »