Definita cuvantului brăescu
BRĂESCU, Smaranda (1899-1960, n. Hănțești, jud. Galați), pilot și parașutist român. Pionieră a aviației sportive românești. Prima femeie din România care a obținut brevet internațional de parașutism (Berlin, 1928) și brevet de pilot de aviație (Cleveland, S.U.A., 1933). Campioană mondială la parașutism cu record mondial feminin (6.000 m înălțime, 1931) și record mondial absolut (7.233 m înălțime, 1932).
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu brăescu
BUESCU, Vasile (1846-1882, n. București), inventator român. Preocupări în domeniul armamentului de foc. A inventat un revolver (revolverul B.), adoptat în armata română din 1876, și o pușcă (pușca B.). Vezi definitia »
secu’ s. m. invar. securist, lucrător al Securității. Vezi definitia »
a umbla cu „ia-mă nene” expr. a fi autostopist, a face autostopul. Vezi definitia »
AVRĂMESCU, Aurel (1903-1985, n. Radna, jud. Arad), inginer român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul electromagnetismului, construcției aparatelor electrice, informaticii documentare („Introducere în documentarea științifică”, „Efectul pelicular tranzitoriu”). Colecționar de artă. Vezi definitia »
ceferescu s. m. invar. 1. conductor. 2. acar. Vezi definitia »