OSTEOLÍT s.m. Os fosil. [< fr. ostéolithe, cf. gr. osteon – os, lithos – piatră]. Vezi definitia »

PĂLÍT², -Ă, păliți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Palid. 2. (Despre lumină sau corpuri luminoase) Lipsit de strălucire; stins. – V. păli². Vezi definitia »

NEPOTOLÍT, -Ă, nepotoliți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi potolit; nestăpânit; p. ext. neîmpăcat, aprig, înverșunat. – Ne- + potolit. Vezi definitia »

TENCUÍT², -Ă, tencuiți, -te, adj. Acoperit cu tencuială. – V. tencui. Vezi definitia »

STRONȚIANÍT s. n. Carbonat natural de stronțiu, în formă de mici cristale rombice, incolore, gălbui sau verzui, din care, prin calcinare, se obține stronțiana. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. strontianite. Vezi definitia »