țărúș (-și), s. m. – Par, prăjină, băț. Origine necunoscută. Apropierea de sl. cerŭ, cf. cer (Cihac, II, 432; Conev 49), sau de la lat. terrĕus (Giuglea, Dacor., II, 327; REW 8673a) nu reprezintă interes. Apare din sec. XVII. Ar putea fi un der. de la tarac, taraș „par”, dar fonetismul este dificil. Vezi definitia »

negrúș, -ă, adj., s.m. (pop.) 1. (adj.) negricios. 2. (s.m.; reg.) pupilă. Vezi definitia »

soldățáș, soldățáși, s.m. (înv. și reg.) soldățel. Vezi definitia »

STUFÍȘ, stufișuri, s. n. Tufiș, desiș. – Stuf + suf. -iș. Vezi definitia »

ZOBONÁȘ s. n. v. zăbunaș. Vezi definitia »