ulamá (-ále), s. f. – Ciucure, franj. Tc. ulama (Candrea). Vezi definitia »

DEZARMÁ, dezarméz, vb. I. 1. Tranz. A lua cuiva armele, a sili pe cineva să predea armele. 2. Intranz. și tranz. (Despre sau cu privire la state) A(-și) lichida sau a(-și) limita forțele armate și armamentul. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să renunțe la o acțiune, a pune pe cineva în imposibilitate de a riposta. – Din fr. désarmer. Vezi definitia »

AUTOPROGRAMÁ vb. refl. a se programa singur. (< fr. sáutoprogrammer) Vezi definitia »

înfărmá vb. I (reg., înv.) 1. a îmbrăca, a împodobi. 2. a pune mâna pe ceva; a apuca, a prinde. Vezi definitia »

diafragma Vezi definitia »