BEATIFICÁRE, beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] Vezi definitia »

AUTOPERSIFLÁRE s.f. Acțiunea de a se autopersifla. [< autopersifla]. Vezi definitia »

ȘOSELUÍRE, șoseluiri, s. f. Acțiunea de a șoselui și rezultatul ei; șoselare. – V. șoselui. Vezi definitia »

TONÁRE s.f. (Poligr.) Acoperire a părților albe ale unei tipărituri executate în tipar plan cu un strat subțire de cerneală. [< ton, după germ. Tonen]. Vezi definitia »

SCĂLĂMBĂIÉRE s. f. v. scălâmbăiere. Vezi definitia »