Definita cuvantului amăriu
AMĂRÍU, -ÍE, amării, adj. (Rar) Amărui. [Var.: amărâu, -âie adj.]. – Din amar2 + suf. -iu.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu amăriu
ORÁRIU s. n. v. orar1. Vezi definitia »
PORTBURGHÍU s.n. Piesă a unei mașini-unelte în care se fixează burghiul. [< port- + burghiu]. Vezi definitia »
pustíu (pustíe), adj. – 1. Deșert, gol. – 2. Părăsit, nepopulat. – 3. Nefericit, amărît. – 4. (S. n.) Deșert, loc necultivat. – Megl. pust. Sl. pustŭ, pustynĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Tiktin; Conev 40). Pentru sensul de imprecație, cf. ngr. ἔρημο (Graur, BL, VI, 168). – Der. pustie, s. f. (deșert, loc neîngrijit; nume popular pentru diavol), în loc de înv. pustinie ‹ sl. pustynĭ; pustă, s. f. (teren agricol, cîmpia Ungariei), din mag. puszta, cu aceeași proveniență; pustietate, s. f. (deșert, regiune necultivată și nelocuită); pustii, vb. (a devasta, a transforma în deșert; vb., refl., a deveni deșert); pustiitor (var. pustiicios), adj. (distrugător); pustiiciune, s. f. (înv., devastare, distrugere); pustnic, s. m. (sihastru, anahoret), din sl. pustynĭnikŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 755; Tiktin; Conev 109), poate confundat cu sl. postĭnikŭ „postitor”; pustnicesc, adj. (de sihastru); pustnici, vb. (a trăi ca un pustnic); pustnicie, s. f. (sihăstrie). – Din rom. provine mag. posztia (Edelspacher 21). Vezi definitia »
IMPÉRIU s. n. 1. stat monarhic condus de un împărat. 2. teritoriu, stat dominant și regiunile cotropite de acesta. 3. sub ~l... = sub stăpânirea..., sub influență..., determinat de... (< lat. imperium) Vezi definitia »
PELERINÁGIU s.n. v. pelerinaj. Vezi definitia »